miercuri, 21 februarie 2018

Odă

Oh, Venus copila florilor, coboară-ți privirea înspre mine și lasă-mă să gust din cupa cu  ambrozie, ca chipul să-mi fie pânza goală a poemelor tale.



 Lasă-mă să te cuprind cu privirea - încă o dată - să mă desfăt în îmbrățișarea ta, unde beatitudinea nu-și are opusul. În pieptul tău să-mi găsesc refugiul în fața furtunii ce își urlă amenințările în tonuri de fulgere și haos iridiscent.



 Nu mă lăsa să pribegesc, așa cum prea bine știu, să fiu cea cu întrebările eterne fără de răspuns, omul ce bate la porțile elizeene până în momentul ultim al dezintegrării.

 Fii farul ce mă aduce către țărm, opreliștea valurilor ce mi-au străpuns pielea, oasele și rostul.



 Amintește-ți numele meu și redă-mi-l; nu-mi permite să rătăcesc pe urmele copilului ce am fost odată, căci știu că tot ceea ce ființează, își va găsi sfârșitul...

 Nu, nu mă lăsa uitării surde, vântului ce răzbate până-n toate cotloanele și camerele trupului meu și mai spune-mi încă o dată povestea genezei.



 Îmi aplec fruntea-  oare mă auzi?!




luni, 29 ianuarie 2018

Walk the world

 Un astru solitar, pierdut printre rămășițele exploziei infinite de materie.
 
  ...
 
 Nu te pierde în întunericul din care ai venit - îmi spuneai adesea, în timp ce mă priveai cu ochii închiși. Îți simt respirația, atunci când te trezești și neliniștit, mă atingi, ca și cum ai încerca să te convingi că încă sunt.

 Mă întorc către tine, merg greoi și revin din visul în care m-am adâncit. Am rătăcit într-o casă cu multe camere și spații fără de sfârșit și nu sunt sigură ce eram. Știu doar că apusul îmi încălzea chipul, iar mâinile îmi tremurau de fericire...sau poate...
 
 
 Îmi înghit cuvintele și mă opresc. Este doar un moment, îmi zic, din care nimic nu va mai rămâne. Peste noi va cădea uitarea și praful cel stelar, vom fi îngropați în neștirea dureroasă, iar în locul nostru  va rămâne spațiul negru al dezgolirii de sine.
 
 
 Te dezbrac încet de amăgire precum oceanul ce își arată malurile nisipoase; te aperi de frig, de lipsa sunetului și de vid cu o iluzie. Îmi atingi cu unde ce vibrează vârfurile degetelor și-mi acoperi ochii cu stele arzătoare.
 
 Oprește-te și dormi, pășește pe pământ!