Sentimente întregi

Am dormit cu un ochi deschis, de frica celuilalt tăcut. Am dormit, precum un prunc, strâns în mâinile disperării. Am dormit zilele dorului de frumos și de căldură plăpândă. Mi-am (a)dormit viața. Un timp în care îmi număram gurile de aer rămase, un timp al refuzului iertării. În mine, vântul crud al iernii dezlănțuia furia ce mă lovea peste față cu nesaț.
Apoi, mi-am înghițit scamatoriile ieftine de clovn și m-am păcălit. Am construit cu migală oameni și vise prefabricate, scoase pe linia continuă a banalului înfiorător si mi le-am vândut cu lăcomie.
M-a trezit... și pietrele au început să mi se rostogolească de pe chip. Cu greu, am început să mă găsesc în oglindă și să arăt victorioasă "Uite-mă, eu sunt!"


Am rămas goală, în fața ta. Mi te-am arătat în sălbăticia de femeie și vulnerabilitatea de copilă.
...și nu regret nici un pas dansat împreună.
Îmi re-privesc eternitatea și mă îndoiesc de timp în fiecare spațiu gol de tine.
Mă simt și acum am aflat că eu respir din nou. Eu în tine, tu în mine.

Povestea mea continuă și cuvintele își rescriu sensul în noi.

Confesiuni

Sunt un pelerin al cercului,

un gram de aer purtat

în căușul palmelor fără goluri.

În plutire, mă-ntind înspre

raza palidă ce-mi mângâie

chipul din dimineața înlemnirii.

O adiere de vânt îmi șoptește, încă:

„Om - umbră pătată de teamă,

fir de praf pe calea devenirii-

călător al visării târzii, ești..

.............................................”

și-apoi tace.

Viu în pământ

.........................................

Leneș, mugurul și-a aruncat

prima lacrimă de verde înspre vânt;

în împletire și crud,

din frunze și lemn visător

o impresie în amurg...

m-am născut în pământ.

întru lumină, am răsărit

în joc și încântare,

în uimire și alături.

Mă-ntind în culcușul

mâinilor omului - grădinar,

și mă prefac în izvor

ce freamată în dezgolire.

și înfloresc tânjind

o șoaptă la porțile

din dimineața mângâierii.

Căci drumul e nesfârșit,

floare și om – grădinar

născuți goi din legământ ,

în eterna căutare din îmbrățișare

a reîntoarcerii în pământ.

Senzaţii

E o lume-ntreagă ce se ascunde în spatele acestui trup;
precum un melc, îmi car în spate o casă şi jumătate.
Gust pe rând şi fără grabă emoţiile-
Fericirea are gust de ciocolată cu vişine coapte,
pe care o topesc în cerul gurii... şi
ceasul se opreşte,
savurez.
Durerea e setea,
ce îmi usucă gura şi mă arde pe dinăuntru;
şi atunci îmi torn un pahar de lacrimi
şi-l beau până la înec.

Ce gust are fericirea născută în - de doi?
În ce culori se măsoară liniştea tandreţii?
Cum se simte în vârful degetelor tremurul emoţiei ?
Ce miros de frunze şi iarbă udă are dorinţa?
În ce note se cântă iubirea?

Acum, te întreb. Tu ştii oare?

Om în pământ

Visez la verde
şi la desăvârşire;
din paşii mei picură
speranţe de oameni - copii.
Căci,
drumul mă arde
şi pântecul mă înghite,
mă RE- întorc
în pământ şi-n mamă,
nasc ploaie
şi simt alinare în doi.


Ieri, azi, mâine-
nuanţe de roşu
ale golului în cunoaştere.


Eu, sunt doar un chip
al  infinitului Tot.
Că şi nemurirea curge-n mine
şi-n negură "Om" ţese lumină-
e cântec şoptit în crud
de dimineaţă, aceluiaşi unui singur Eu.

Născută din 3

Căci simt că sunt plămădită
din pământul unde soarele răsare
și izvorul se revarsă în sacru;

...știu că sunt născută
din albastrul mării în închis
și lut alb arzând de deochi;

...văd că sunt înălțată
din munții unde vântul se-nfioară
și piatra respiră a Dumnezeu.


Pe tine - te,
îmbrățișez ca să adormi
pe petecul de apă
dintre cele 3 colțuri de cerc.
precum...
sunt omul ce se dăruiește.

Gradinarul

Azi, sunt hotarata sa-mi ard toate povestile scrise la repezeala si fara indemanare. Recunosc ca pana acum m-am purtat precum un scriitor fara a-casa si am creat doar pentru a nu lasa spatii goale si timp irosit in absenta.
Basmele cu eroi fantasmatici au primit punctul de incheiere. Acum, nu-mi mai privesc suspicios de dupa cortina personajele, ci ma retrag de pe scena. Am obosit sa fiu clovn intr-un balci al oamenilor fara chip.
Vreau sa cresc si sa invat  jocul armoniei 1-2-1.

Ma predau si ma ofer tie...caci un creator isi gaseste alinarea intr-un creator mai inalt.
Am pornit la drum pe carari diferite si desi fiecare, la randul sau, s-a impiedicat de radacini ce ieseau razlete din pamant, de pietre neobosite care te ingenuncheaza si te aduc cu fruntea izbita de pamant, cumva, am ajuns in luminis in acelasi moment. Impreuna am creat o imagine... si fara  frica, clipa ni s-a aratat.

Jocul de lumina si umbre a nascut traire iar cartea a inceput sa se scrie singura, cu verbe la plural si ritmuri ce ne-au reamintit de natura ce zvacneste in fiecare dintre noi.
Ma imbratisezi in muzica si degetele iti danseaza frenetic de-a lungul trupului meu, descriind cercuri si valuri de simtire.
...caci am zis da, ma avant langa tine si incep a scrie in doi inflorirea.