De ce nu?

In plin proces de crestere interioara prin accesul si inghitirea fortata, care provoaca uneori si stari vomitive, de sute de pagini si teorii semnificative, dar in fapt fara sens pentru realitatea vietii, constientizez din ce in ce mai adanc ca unul dintre rolulrile sau scopurile mele autoasumate este acela de factor motivator.

Licenta, da...e ingrozitoare dar poate aduce la suprafata laturi pe care nici macar nu le aflai in tine. Am descoperit mai mult ca niciodata o putere interioara imensa de a ma automotiva si de a reusi relativ eficient sa-i motivez si pe ceilalti. Desigur, ca orice om, momentele de slabiciune si frica m-au adus si inca ma aduc in pragul de a zice FIN, eu nu pot sa mai diger atata materie, nu ma mai pot supune la un asemenea stres si efort, nu cred ca sunt in stare sa ma autodepasesc.
Dar ce sunt limitele, daca noi nu le depasim?! O limita ramane o limita pana in momentul in care realizam ca e doar un obstacol perceput de catre psihicul nostru. Nimic de pe lumea asta mare nu exista in sine, ci exista prin faptul ca eu il percep, ii dau un nume si o semnificatie. Nimic nu exista in afara mea...da, omul chiar sfinteste locul.

Aceasta forta launtrica am incercat instinctiv s-o daruiesc si celorlalti, iar uneori efourtul mi s-a confirmat si si-a atins scopul. Sa mai vorbesc, in lumina celor spuse, de satisfactie?! E irelevant...da, satisfactia de a aduce un zambet, de a starni un gand frumos, de a lumina putin camera intunecata peste care demonii nostri navalesc, e un tel spre care aspir.

Ce tot atatea temeri, ganduri negative si dezamagiri continui? Daca vezi si simti prea mult din acestea, atunci eu iti zic ca poate e momentul sa-ti cumperi alti ochelari. Daca alegi sa vezi frumos in jurul tau, asa si vei vedea, insa daca alegi opusul sa nu te surpinda cand o sa realizezi ca nimic nu te multumeste. Totul consta in alegerile pe care le faci. Nimic nu este impus, nimic nu trebuie, doar alegerea conteaza. De fapt, doar TU contezi. Iar asta nu inseamna egocentrism, ci inseamna maturitate si echilibru. Caci atunci cand vei realiza ca tu esti responsabil de tot ceea ce ti se intampla -bun sau rau- si ca scopul final al existentei tale este propria ta fericire, atunci te vei putea deschide in mod adecvat catre persoanele din jurul tau, vei avea relatii interpersonale echilibrate si datatoare de sustinere si in mod sigur o poveste de viata satisfacatoare.

Asa ca, fii responsabil fata de tine, cunoaste-te, accepta-te, iubeste-te si si traieste prezentul.

"It's what's inside of people is beauty to behold."