Fragmente si oameni

E dimineata si ma trezesc ametita din fragmente de vis nauce ce imi lasa in maruntaie sentimentul glorios al nostalgiei, insa ironia isi pune amprenta si asupra continuturilor imaginare ale vietii mele, iar visele din piept se sting si apare uitarea.

Amortita, imi indrept spatele, imi intind mainile obosite si imi asez oasele la locul lor, ca pentru a ma pregati pentru inca o zi fara sens dintr-un sir prea lung de momente inutile.

Dimineata eu nasc sperante, la pranz imi cos pe fata o masca mult prea folosita iar spre seara, in siguranta spatiului pe care eu il investesc cu numele de "acasa", ma dezbrac si raman goala in fata mea. Acasa, din Larisa ramane doar eu. Aici, imi permit sa ma las cuprinsa de emotii, de dezamagirea ce isi reprinde radacinile in mine.

Nu stiu daca acum sunt mai matura si nu ma mai las atat de usor afectata sau daca acum, pur si simplu pilonii pe care mi-am reconstruit trupul sunt doar dovezi false ale incapacitatii mele de a mai accepta ca am ramas aceeasi persoana fragmentata... sau poate amandoua.

Nu stiu daca mai vreau sa aflu ceva, acum accept ca doar mi-e bine in starea de amorteala si dezinteres ce ma cuprinde in fiecare dimineata. Poate si din acest motiv, am nevoie de acea ora in care sa-mi asez cu meticulozitate masca si sa-mi imbrac zecile de haine care sa ma ascunda de lumea de afara.

Sunt un om care se arata dar totodata se si ascunde. Poate ai impresia ca ma cunosti, poate si eu am aceiasi impresie, insa realitatea mea este diferita de a ta. Realitatea omului care se ascunde in mine nu suporta etichete, caci ea este intotdeauna altfel.

Sunt doar un om, dar in acelasi timp sunt si omul.

Râsete

M-am luptat cu viscolul, mi-am primit palme și împunsături, uneori chiar eu însămi am recurs la violență și gesturi necugetate. Nu puține au fost zilele în care frica mă acapara și mă împingea într-un vârtej de furie care în final se solda cu răni deschise și dureri de cap supărătoare.

De cele mai multe ori, eu mi-am fost atât victimă cât și călău. Victima era supusă, suporta multe înfrângeri și suferea iar călăul din mine o pedepsea pentru că a fost atât de naivă încât să cadă în capcana unei dezamăgiri fără puncte de suspensie.

Gândurile zburau libere, emoția îmi învolbura corpul și-mi simțeam picioarele grele de la atâtea căzături, eram într-un conflict permanent cu propria-mi fragmentare dar spre apus apărea și somnul, binecuvântarea zilei. În somn, eu muream... era curajul de a nu fi pe care eu nu mi l-am asumam în timpul zilei, căci încă exista o parte din mine, care îmi conținea toate zdrențele și o făcea pe croitorul de oameni vii, capabili să ducă lupta la sfârșit.

Eram totul și nimic în același timp, zilele treceau fără noimă iar eu nășteam milioane de goluri pe care încercam să le umplu cu iluzii și povești imaginare. Mă hrăneam cu durere și suferință și îmi beam lacrimile o dată la două zile. Atunci, eu creșteam, creând continuu un om fără chip...

Nu-mi promit că nu mă voi mai întoarce la acel copil speriat care se juca de-a Dumnezeu cu mine, ca și cum viața mea ar fi fost doar o punte către armonia și frumusețea pe care el o găsea în moarte, dar știu că deși viscolul îmi lovește fața și mă orbește, acum eu pot să râd.

De prin buzunare

Uneori nu mă înțeleg, uneori nu mă iert sau accept
uneori mă împotrivesc și dau cu picioarele
uneori orice pas se naște prin durere
uneori mă îndoiesc și mă întreb
uneori nu sunt capabilă să fiu.

Dar...
Câteodată iubesc simplul fapt că exist,
câteodată zâmbesc cu ochii
câteodată mă las condusă de emoție
câteodată ating și mă las atinsă
câteodată văd, gust, aud și simt
... ceață, mâini și trupuri calde.

Îmi aduc ultima ofrandă zilelor cețoase și stâlpilor de lumină. Mă dezleg de tristețe și așez frumusețea și bucuria într-o cutiuță pe care o voi păstra în buzunarul drept.

Sunt doar o undă de energie
ce-și schimbă direcția
la intersecția dintre două guri de aer.

Mă prefac în vânt
și aștept
un om însetat
care să mă binecuvânteze-n îmbrățișare.

Îmi înalț chipul către cer...
căci acum am învățat
să mulțumesc.

În fiecare zi, eu cânt

Mi te-ai întins în trup
și ți-ai revendicat dreptul
să mă inspiri și să
locuiești fără titluri pompoase.

Sunt doar o tânără
prinsă... aprinsă
între două mări
și-un petec de pământ,
pe care omul își cântă
frumusețea ritmului
în pași de tandrețe și căldură.

M-am născut goală iar
azi, deși cu câteva straturi-n plus,
mă descos și-ți arăt goliciunea...
armonia și natura ce izbucnește în verde.

Dimineața

Acum ceva timp, eu, încă urlam;
era doar un strigăt fără ecou
precum pustnicul din munți ce-și cântă
ultima odă bătrânului solar.

Mă ascund de frica ce-mi frământă
oasele în fiecare noapte;
poate obrajii îmi sunt la fel de pământii
iar pietrele mă lasă cu gust sec de respirație frântă.

Mănânc sânge și uneori viață,
mă acopăr cu lut și mă prefac
culeg o creangă, o apăsare, o șoaptă
și aștept dimineața.
.... și poate acum ating oceanul cu fruntea.

Inaltare

Azi nu mai cer explicatii, ci azi accept si ma bucur de frumusetea si emotia ce curge in mine. Stiu prea bine sa daruiesc, cunosc tandretea si practic feminitatea.
E doar o redescoperire si nu o creatie de moment.
Imi simt increderea si stabilitatea pana in varful degetelor. E doar o oglindire in care eu mi-am regasit intreaga forta de a creste.

Ma inalt si parca am inceput sa-mi indrept spatele. Aici, eu vad clar si imi simt surasul pe buze, durerea din stomac se stinge si renaste in iubire iar omul odata aplecat, acum isi arata semet chipul si-l daruieste.

Aleg sa merg pe granita dintre realitate si haosul ordonat ce-l contin, invat sa ma iubesc si imi las mainile si emotia ce ma atinge sa creeze frumusetea.

Nasc iluzii

Am lăsat cortina să cadă
Ca eu, neștiutoare să închid gura
Și să nu mai cerșesc sentimente lichide.
Poate e doar uitarea
care îmi stinge ochii și mă lasă mută,
Poate e doar fericirea
care inundă golul și revarsă liniște,
Poate e doar iluzia
că mă joc de v-ați ascunselea cu un eu temporar.

Nu am învățat niciodată să pun în cuvinte disperarea
Și nici nu știu să dansez pe muzica rațiunii...

Dar acum, Eu gust pământul și omul ce-l conține.