Azi, sunt hotarata sa-mi ard toate povestile scrise la repezeala si fara indemanare. Recunosc ca pana acum m-am purtat precum un scriitor fara a-casa si am creat doar pentru a nu lasa spatii goale si timp irosit in absenta.
Basmele cu eroi fantasmatici au primit punctul de incheiere. Acum, nu-mi mai privesc suspicios de dupa cortina personajele, ci ma retrag de pe scena. Am obosit sa fiu clovn intr-un balci al oamenilor fara chip.
Vreau sa cresc si sa invat jocul armoniei 1-2-1.
Ma predau si ma ofer tie...caci un creator isi gaseste alinarea intr-un creator mai inalt.
Am pornit la drum pe carari diferite si desi fiecare, la randul sau, s-a impiedicat de radacini ce ieseau razlete din pamant, de pietre neobosite care te ingenuncheaza si te aduc cu fruntea izbita de pamant, cumva, am ajuns in luminis in acelasi moment. Impreuna am creat o imagine... si fara frica, clipa ni s-a aratat.
Jocul de lumina si umbre a nascut traire iar cartea a inceput sa se scrie singura, cu verbe la plural si ritmuri ce ne-au reamintit de natura ce zvacneste in fiecare dintre noi.
Ma imbratisezi in muzica si degetele iti danseaza frenetic de-a lungul trupului meu, descriind cercuri si valuri de simtire.
...caci am zis da, ma avant langa tine si incep a scrie in doi inflorirea.
