Mi-am creat tot felul de scenarii irationale, de ganduri ilogice care prevesteau o perioada de jale si chin, de care eu, persoana intelectuala rafinata, trebuia sa ma detasez strategic, pentru a-mi putea pastra integritatea psihica si emotionala.
Uneori imi constientizez popria ipocrizie pe care o ascund frumos sub masca unei superioritati intelectuale dar si emotionale. Imi fauresc zeci de explicatii si rationalizez orice aspect, caut in toate colturile camerei mele orice farama de adevar care sa ma aduca in fata lantului cauza-efect... caci, vreau sa ajung cu orice pret la cauza primara, vreau sa am toate motivele ca sa le pot pune pe doua coloane separate sub o bara deasupra careia sa scrie mare: AVANTAJE/DEZAVANTAJE.
In ambiguitate si incertitudine, mintea incearca sa rationalizeze, sa revina la ceea ce-i este cunoscut. Am incercat in nenumarate ori sa ajung la acea explicatie initiala, am pus zeci de intrebari si am ajuns la solutii care erau satisfacatoare doar pe moment, ca apoi sa se demonstreze a fi inutile.
Raspunsurile nu reactionau la insistentele disperate pe care le aruncam in ceilalti, raspunsurile vin atunci cand e natural ca ele sa apara, iar azi, un raspuns mi-a fost daruit....si sunt fericita.
Ma bucur de aceste doua saptamani, imi satisfac nevoia de a fi in prezenta mamei, daruiesc celor dragi un umar pe care sa-si planga tristetea, cuvinte care sa le deseneze pe chip zambete si durere de obraji si o mana calda care sa-i imbratiseze si sa-i invaluiasca cu iubire.
Aici, eu sunt din nou un copil simplu care se bucura...
