4.4

Rămân fără cuvinte.
Mă pierd printre oameni, mă ascund, mă întorc și mi te arăt.
Mă aplec căci am învățat iar dezamăgirea.
Pășesc pe același drum și îmi țin trupul drept.
Nu mă dezic de alegere și-mi sunt propriul martir.
M-am devotat căutării nimicniciei și aștept aflarea cuvântului.

4.3 Chemare

 Vino, nu-ți voi mai arunca cenușă
și nu voi mai păși înspre spate,
întru ascundere și amețire
- mereu înăuntru, iluzia tăcerii.

Vino, îți spunea timid oglinda
e timpul să-mi afli chipul,
și nu umbra nostalgiei surde
- mereu în tine, teama nemărginirii.

Vino, nu-ți mai sunt amintire
născută-n cercul timpului,
ci-ți sunt leagănul reîntoarcerii
- mereu în noi, dansul împăcării.