2007

Nu vreau sa fiu perfecta!- articol din "Jurnalul unui adolescent", ziarul liceului "Noi si presa. Baba si mitraliera"
Se spune ca de Craciun ar trebui sa fim cu totii fericiti si de asemenea sa incercam sa-i imbucuram pe ceilalti. Am fost sfatuita ca macar de data aceasta sa fiu mai optimista si sa nu mai scriu despre lucruri atat de triste. Dar intotdeauna am spus lucrurilor pe nume si in cele din urma, de ce sa port o masca doar de dragul de a o va arata?
Ma chinuie intrebarile carora nu le-am gasit inca raspunsuri, ma intristeaza orice zambet fals de pe chipul tanarului pe care il vad in fiecare zi. Intotdeauna acelasi adolescent cu suras spart ce tradeaza doar nesiguranta si neputinta. O intreaga adunatura de tineri fara scop. Indiferenta le e credinta iar ignoranta scaparea.
Am ajuns la concluzia ca aceasta inchidere in sine, aplecare, privire spre interior m-a facut sa uit de tot ce este afara.Am invatat sa nu mai vad, sa nu mai aud. Exteriorul este prea dezamagitor si rece. O lume nepasatoare e tot ce am devenit, in care uitarea isi cere tronul.
Poate nu mai stim sau am uitat cum sa visam si poate speram la ceruri pentru care inca nu avem scari.-Viata nu e perfecta si nici nu va fi vreodata- i-am spus unui prieten. Iar omul este supus aceiasi limitari: greseli, neajunsul de a fi imperfect. Dar nu acesta ne este telul, nu ar trebui sa tanjim atat de mult sa atingem perfectiunea, caci in final, suntem doar oameni si cine suntem noi sa schimbam ordinea stabilita de atata timp?
Ar trebui de fapt sa invatam sa iertam si sa ne bucuram mai des de fiecare lucru marunt. Viata insasi este o minune, fiecare rasarit si apus, fiecare inceput si sfarsit, fiecare zambet si planset. Omul e facut deopotriva pentru fericire cat si pentru suferinta.
Winston Churchill spunea " Voi face tot felul de greseli, dar atata timp cat esti generos, cinstit si pasionat nu poti sa distrugi lumea. Nici macar nu vei reusi s-o tulburi."
Sa cautam perfectiunea in ceea ce ne inconjoara, nu in ceea ce suntem!