Re-geneză

Înțeleg. Toate cuvintele ce până acum m-au umplut și mi-au cerut cu violență să le arunc în nopți lipsite de somn și de alinare, au fost adresate unui Eu- mai întreg, mai puternic, ce-mi zdrobea mâinile și mi le ascundea în adâncimile deșertului de negură. Mâinile mi-au fost întotdeauna zglobii, independente de orice forță gravitațională sau control pe care-l puteam exercita asupra lor. Ele au fost cele care mi-au îndeplinit ordinele și au zgâriat, au sfâșiat și au săpat tranșee și cratere în carnea roșie, meteorită de fiecare dată când, cu capul aplecat în spirale, îmi spuneam că nu mai vreau să mă ridic de pe aceste cercuri saturniene, din acest vid înghețat, lipsit de orice constrângere sau legitate a timpului.

Apoi, când am început să-ți scriu, tensiunea pe care o tot adunasem până atunci în oase, am vărsat-o cu disperare în degete iar ele s-au mișcat spasmodic, vorbindu-ți în locul gurii ce nu se mai deschidea, despre toate nopțile de frig și vânt urlător în care eu cântam în ani lumină solitudinea unei galaxii pe bolta unei sfere celeste.

Cu fiecare scrisoare trimisă în toți acești ani, eu îmi mai îmbrăcam încă un val și încă unul și încă 9, până când pielea fremătândă s-a revărsat fragil în oceanul întins al trupului tău, mereu mai albastru, mereu ultramarin. Mi-am ridicat fruntea din pieptul tău masiv și  am știut că toate cuvintele mele scrise pentru un "drag" fără de trup ori chip, le-ai prins tu, cu mâinile tale lungi și fragile, de pe cozile unduitoare ale novelor ce-ți gâdilau picioarele cu palme deschise.

Din văzduh, ți-ai coborât privirea înspre mine și mi-ai povestit în nori grei de ploaie despre îngeri și fluturi, despre culori plutitoare ce-ți desenează în vis, dorul pe pleoape și buze și coaste desperecheate. Îngropată în nisipul redesenat la fiecare lună argintie, curioasă, ți-am văzut trupul spectral precum o himeră a dăruirii nesfârșite, ce mi se întindea în iriși și în chihlimbarul gurii mele infinite. Ne-am întins mâinile de-a lungul unui cântec cosmic din lumea de dinaintea Cuvântului iar acum dansăm îmbrățișați, împletiți în vârful înalt al unei stele sidefate, diafane, privind gingaș cu ochii închiși cum Universul, jucăuș, crește și se extinde înăuntru- în noi- în Eu.