Desi cu beneficiii majore, nu-mi convine ca admiterea la master s-a amanat de doua ori, nu-mi place ideea ca am aproximat gresit data examenului si ca anuntarea zilei de examen s-a facut cu cu doar 24 de ore inainte, nu apreciez nici faptul ca 80% din tematica e doar o repetare a ceea ce am invatat pentru vreo 4 sau 5 examene, nu vreau sa recunosc ca nu mai inghit psihoterapia...momentan.
Acest vis, speranta sau mai stiu eu ce, se tot coace de ceva timp incoace, mai exact de vreo 7 ani si am cam ajuns la capatul rabdarii, nici nu vreau sa-mi imaginez ca de abia acesta este inceputul. Un inceput, de altfel greu si nabadaios.
Nu mai pot lua in considerare nici faptul ca am ramas singura, iar casa asta este prea mare si prea goala pentru mine, ca ma doare spatele, ca mai am putin pana sa experimentez crampa scriitorului, ca n-am iesit din casa de atatea zile, ca televizorul ma plictiseste, ca internetul ma exaspereaza si ca poate duminica va fi atat de cald incat gandul drumului spre casa ma sperie teribil. Nu vreau sa-mi mai fie frica...
Nu vreau sa ma gandesc la nici una din aceste lamentari, caci intentionez sa iau exmenul si interviul, caci apoi satisfactia de a incepe acest drum va fi egala cu extazul.
Wish me luck! Noapte buna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu