Am lăsat cortina să cadă
Ca eu, neștiutoare să închid gura
Și să nu mai cerșesc sentimente lichide.
Poate e doar uitarea
care îmi stinge ochii și mă lasă mută,
Poate e doar fericirea
care inundă golul și revarsă liniște,
Poate e doar iluzia
că mă joc de v-ați ascunselea cu un eu temporar.
Nu am învățat niciodată să pun în cuvinte disperarea
Și nici nu știu să dansez pe muzica rațiunii...
Dar acum, Eu gust pământul și omul ce-l conține.
2 comentarii:
foarte frumos.
Multumesc, Diana:)
Trimiteți un comentariu