duminică, 19 februarie 2012

3




Îmi dansezi pe pleoape
dimineața, vântul și verdele.
noaptea respir și-mi beau
neputința în culori de basm,
mă dor mâinile și gândurile
uitate pe geam.
Cânt, râd și urc scări
sar în pas de doi
și mă-nchid în violet...

Și poate simți
și râzi
cu trei obraji roșii.

2 comentarii:

Diana C spunea...

Imi place mult poezia asta. Chiar simt emotiile din ea, sunt niste imagini frumoase si originale. Si de fiecare data apreciez cand cineva reuseste sa transmita atat de multe printr-o poezie scurta.

Eva spunea...

Multumesc,Diana.Apreciez feedback-ul tau:) Intr-adevar resimt in ultimul timp un fel de "sinestezie" si o senzorialitate accentuata, de aici cred ca si expresia reusita...si, da versurile s-au oprit la un moment dat, in mod natural.