Vino, nu-ți voi mai arunca cenușă
și nu voi mai păși înspre spate,
întru ascundere și amețire
- mereu înăuntru, iluzia tăcerii.
Vino, îți spunea timid oglinda
e timpul să-mi afli chipul,
și nu umbra nostalgiei surde
- mereu în tine, teama nemărginirii.
Vino, nu-ți mai sunt amintire
născută-n cercul timpului,
ci-ți sunt leagănul reîntoarcerii
- mereu în noi, dansul împăcării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu