Rămân fără cuvinte.
Mă pierd printre oameni, mă ascund, mă întorc și mi te arăt.
Mă aplec căci am învățat iar dezamăgirea.
Pășesc pe același drum și îmi țin trupul drept.
Nu mă dezic de alegere și-mi sunt propriul martir.
M-am devotat căutării nimicniciei și aștept aflarea cuvântului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu