întru atingerea celor lipsiţi de răsărit
întru înălţarea celor ce nu pot fi alungaţi
întru iubirea celor ce nu îndrăznesc a şti
întru rostirea tuturor celor ce se pierd între -
rânduri.
Sunt pregătită de exorcizare. M-a trezit durerea surdă din piept, ce mi-a cântat în oase o noapte întreagă. Am rămas fără curajul de a mai putea arunca în aer un cuvânt; nu am putut să strig: "Ţine-mă de mână când voi cădea şi nu pleca!"
Am plâns, în spasmele unui trup ce parcă se rupea pe dinăuntru.
Dar până şi aceasta îşi are un sfărşit-
o aşteptare şi un sfărşit.
În urmă, rămân eu, aceeaşi,
ce se schimbă cu fiecare respiraţie.
Dă-mi uitarea, căci eu ţi-am dat eternitatea
în amintire şi în cuvânt scris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu