Eseu despre realitate (din Ora de dipserare, volumul VIII)
"Realitatea mea este ireala. Incerc sa separ probabilitatile si sa pun pentru o singura data eticheta de REAL. Vreau sa dau un sens, vreau sa simt ceva palpabil in tot acest haos denumit util viata.
Uneori imi mananc cuvintele, imi mestec sentimentele, imi inghit toata frica si vomit furie. O furie nestapanita, mare si urata care la randul ei ma inghite. Eu si cu frica ne inghitim reciproc. Totul se invarte, e doar un cerc continuu din care eu nu mai am destula energie ca sa ma mai pot ridica.
Uneori cred, apoi ma indoiesc si disper
Uneori simt, apoi refuz si anulez.
As vrea sa ma pot contine, sa ma aflu, sa ma regasesc, sa ma accept si apoi sa ma impac.
Cred ca de fapt trebuie sa ma impac cu mine insami. Nimic mai mult.
Da, stiu ti-e frica, frica ingheata tot, paralizeaza corpul si te lasa fara respiratie.
De fapt, stiu ca ti-e frica sa te confrunti cu mine. Totul e ireal.
Te stiu. Stiu cine esti. Tu esti eu. Eu sunt tu. Ar fi timpul sa accepti asta.
Da, fumul urca agale pe
dealurile scornite de fruntea ta
Iti tin capul pe bratele mele
Dar tu imi stingi tigari-n piept
si-mi scrii in cod Morse
"Nu esti ceea ce credeam a fi".
Ma-nchin catre cer muta
acum....reda-ma nenascuta!"
2 comentarii:
imi place blogul iar pucturile sunt chiar interesante
multumesc:)
Trimiteți un comentariu