de vantul care imi intra nestingherit in casa
de fermoarul rupt care se uita crucis la mine
de cafeaua care se raceste in cana
azi mi-e frica de sambata.
Azi mi-e scarba
de deciziile pe care nu le iau
de genunchii care mi se frang si de capul aplecat
de curaj
azi mi-e scarba de mine.
Ieri...azi...maine
ritmurile raman aceleasi
continuitatea devine abstracta;
pentru mine, tavanul a fost intotdeauna... vertical,
trupul neincapator iar Eu infinita.
2 comentarii:
ritmurile ar trebui sa se schimbe
Nimic nu trebuie, ci totul se vrea sau nu.
Trimiteți un comentariu