E ceea ce ne macină
cu fiecare râset, ploaie și
asfințit.
Ma tem, căci în jocul meu
de copil dezrădăcinat
am uitat să-ți scriu povești,
să-ți sărut fruntea și valurile
revărsate în mine.
Mă ascund în liniște și
îți desenez cerul în palme;
și încă aud
obsesiv
..........................
tic - tac, tic - tac.
Mă trezesc din mine
și mă ofer vântului,
căci în pașii mei
se naște un
destin întreg de timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu