Invers

Merg, mă reîntorc, mă uit spre cer și respir. Câteodată mai închid ochii, mă întorc spre mine și ascult susurul și soarele întinzându-se de-a lungul umărului meu drept. Pot să recunosc într-o clipire de gene răsfirate cuvântul pe care de atâtea zile tot încerci să mi-l ascunzi.
Ce sunt eu fără văl? o fărâmă de om cu o cunună de vise purtate pe frunte...
Pășesc, sar la fiecare doi pași și-mi lovesc genunchii de ușile pe care am uitat să le închid în graba mea de a-mi îngropa morții.
...și știu că dansez atunci când trupul mi se înalță și ating cu vârfurile degetelor alte trupuri, oameni, cântece și clipe de tandrețe.
Îmi prefac viața într-un mănunchi de ramuri, pietre și muguri...și redevin pământ udat de ploaie.
Îți simt frământarea și mă pierd în jocul meu de v-ați ascunselea cu eroi născuți din dorințe și apăsări temătoare în coșul pieptului.
Mă-ntind și te pătrund prin fiecare fragment de tăcere, deși tu în copilăria ta, ți-ai așezat pe chip masca uitării fără noimă. Eu te-am creat și acum, eu îți aduc iertarea.
Zboară și privește înapoi doar când vei fi crescut suficient de mare.

deschid ochii
..................
    respir