4

Căci e timpul să luăm înapoi moartea morților.

Moartea e sens și sensul m-a însoțit încă de când eram mic copil. Îmi amintesc și acum acea noapte fără somn în care mi-am dat seama că voi muri. Aveam 3 ani și am uitat. Uneori uitam ca apoi sa re-aflu și să mă îngrozesc de ceea ce știam deja.
Când aveam 9 ani, mi-am văzut bunicul murind lângă mine. I-am simțit mirosul în casă mult timp după ce începuse să putrezească singur sub pământ și l-am visat in 11 nopți.
Și iar am uitat...
La 15 ani, ea a revenit la etajul 3, cerându-și dreptul de a fi parte din mine. 2 oameni muriseră zdrobiți, tată și fiică. Am simțit revolta până la oase și nu m-am rugat, ci am răbufnit în cerneală, cerându-i zeului îngenuncherea. Am ridicat ziduri, am închis ochii și am refuzat să mai vorbesc. De atunci, m-am tot întâlnit cu ea și de fiecare dată mă lasă cu 1 om în minus.
Ne căutăm reciproc, ne răzbunăm atunci când revederea e amânată, ne ducem dorul și ne hrănim una din cealaltă.
Jocul regăsirii.
Emoția trăirii în preajma neantului. 
De 4 anotimpuri, am reaflat că lumina se va stinge.
De 3 luni îi simt îmbrățișarea.
1 noapte cu 4 vise întru ea.
Din pătrat, devin triunghi ca să mă renasc în cerc.
Sunt fericită.

"Moartea ne amintește că viața nu poate fi amânată și că mai există vreme de trăit."


... vai de cei ce fug de ea-