Oamenii fara chip

Oameni de carton= persoane inexpresive, lipsite de manifestari emotioanale, plafonate si reduse intelectual, a caror unice subiecte de interes si conversatie sunt produsele cosmetice, reducerile sau ofertele chilipir din hipermarketuri, cine pe cine a vospit si ce culoare i-a iesit etc. Se pot recunoaste usor doar dupa o observatie episodica si se afla intr-o clara involutie/regresie, insa sunt pe cale de a suprapopula Terra.
"Nu stiu cum sunteti voi", dar eu cand in campul meu auditiv se afla persoane de acest gen, simt cum imi explodeaza incet si treptat fiecare celula si conexiune nervoasa. Emisferele cerebrale se inghit una pe alta iar in cutia mea craniana nu mai ramane loc, incat lichidul cerebral mi se scurge pe urechi...
Uff, uneori ma gandesc ca nu eu ar trebui sa fiu cea care poate judeca si da verdicte, dar densitatea acestor indivizi pe km2 e din ce in ce mai inalta...iar eu nu mai pot face pe fata cu principii morale, toleranta s.a.m.d.
Evenimente care ma frustreaza permanent sunt:

1.Gloata de puberi/adolescenti ce stau la iesire din metrou si impart plase de rafie/plastic in speranta ca daca iti dau o plasa, primesc un vot. Un targ foarte corect si normal din punctul de vedere al ratangiilor astora care stau in fruntea Romaniei. Dar dupa cum bine spunea o fosta profesoara de filosofie "Romanii isi merita pe deplin conducatorii"

2.Oamenii din metrou- Batranele rujate si date cu oja rosie, desigur sa nu uitam clasicii blugi skinny introdusi in ugs. Grupuri de monstri puberi masculi ce rad cu gura pana la urechi si vorbesc, de fapt urla, astfel incat toti prostii din metrou sa auda si sa se convinga ce cool sunt baitasii. Eternele pitzipoance rujate pana aproape de nas, avand ultimele accesorii si haine din tendintele internationale, ce mai? fashioniste pana la moarte. Intotdeauna m-am intrebat cum dracu reusesc sa arate bine tot timpul. Nu tu cearcane, nu tu cosuri, nu tu par gras, nu tu sifonata etc. Inca ramane un mister pentru mine. Si aici mai intra si tinerii emu cu cuib de cuci in loc de par, barbatii libidinosi de 45 ani care isi scalda privirile in posteriorul unei fete de 14 ani si desigur persoanele fara chip.

3. Colegii de facultate printre care enumeram: colegii care vin din an in paste la facultate iar la examene te ciocanesc in cap pana le dai si lor un subiect; acele persoane minunate bagate in asociatiile studentesti care de asemenea nu frecventeaza cursurile&seminariile cu pretextul prea importantelor proiecte si care la examene se descurca excelent in manuirea handsfree-ului; fetita in rochita care iarna vine in rochie si pantofi iar vara isi schimba tinuta prin adugarea la fustitele scurte sau a pantalonilor de latex a unei frumoase perechi de ugs cu blana care da pe afara; colegul, de fapt d-nul coleg de 50 de ani, machiavelic, psihopat, frustrat sexual, dependent de parinti, vesnic student fiind la a doua facultate, cu reminiscente clar comuniste; persoanele histrionice care se dau in stamba, nu au o identitate sexuala clara, sau cel putin asta vor ele sa credem, care canta la chitara pe holuri, si se latesc pe jos inainte de sesiune si a caror gura minunata o auzi de oriunde ai fi in facultate.

4.Profesorii universitari care nu au habar cu ce se mananca psihologia dar care ne obliga sa le completam mii de chestionare pentru cercetari care vor aparea acolo frumos in CV bolduite, astfel avand cercetari serioase pe 2000-3000 de subiecti.
Profesorii de 80 de ani care la varsta lor se preteaza la ipocrizie si vin cu carticele scrise de dansii pentru ca noi sa avem posibilitatea nemaintalnita de a le cumpara cartile. Si desigur sa nu uitam asistentii universitari care ne impartasesc motivul pentru care au ales psihologia: din intamplare!

To be continued...