Nu cred ca fericirea tine de metrul patrat in care tu dansezi; nu cred ca lumea privita de pe geam poate produce singura emotii; nu cred ca iertarea presupune amnezie.
Nu vreau sa-mi mai colorez iluzii cu nuante de impacare si dragoste eterna; nu vreau sa mai raman acelasi copil speriat de monstrii cu mustata de sub scara blocului; nu vreau sa-mi mai acopar fata cu masti de clovn.
Am obosit sa mai peticesc cu aracet gaurile din piept; am obosit de reintoarcerea in mine; am obosit de ura, tipatele , criticile pe care mi le tot repet intr-un sir perfect sincronizat de onomatopee.
Am crezut ca povestile ireale se joaca pe scena realitatii fara greseala; am crezut ca daca indraznesc sa sar, picioarele ma vor sprijini; am crezut ca daca-mi zdruncin dorintele, ele se vor naste, vor creste si vor produce alte dorinte mai mici.
Vreau doar sa inchid ochii
- doar sa-mi odihnesc picioarele
sa-mi intind spatele,
si sa ma invelesc cu o patura de uitare crunta si fara de sat.
Vreau sa-mi ucid speranta
Vreau sa-mi nasc curajul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu