M-am saturat sa cad, e prea greu sa-mi ridic intregul trup din groapa. Ce sens au toate acestea, daca eu am reusit de abia sa-mi scot doar o mana?! Ma agat frenetic si ma imping sa ies, dar intotdeauna apare acest DAR. In definitiv, totul se invarte in jurul lui "trebuie", insa "vreau" se incapataneaza si nu mai apare.
Aici, ma simt in siguranta. Durerea, dezamagirea, neputinta sau suferinta imi sunt prea cunoscute si familiare ca sa mai vreau sa ies. Am obosit de toata aceasta tampenie.
Sunt libera, in consecinta renunt la trebuie.
Iar acum imi inchid temeinic usile si raman muta.
si e liniste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu