duminică, 18 decembrie 2011

Pierd

Pana acum am incercat sa ma controlez, sa nu-mi las mintea sa-si creeze scenariile preferate...dar azi, imi las mintea si sufletul sa zboare libere si sa tese povestile de care mi-era atat de teama.

Povestea se construieste pas cu pas, pe masura ce ma apropii in fiecare zi de casa si da, personajul apare si imbratisarea se naste din nimic si gol.

Imi accept speranta si logica nebuna, caci doar atunci cand mica mea poveste imaginara se confrunta cu realitatea, eu pot sa ma dezleg din fericirea ireala pe care ea o produce iar la final vine si dezamagirea...

-Ce se intampla daca iti vei lasa povestea sa se creeze in minte?!
-Nimic, in afara de riscul de a ma lupta cu esecul...si ce daca am esuat?!

Ard, ma sting si renasc... e atat de simplu.

Niciun comentariu: