M-am împăcat cu Urâta!

Mi-a bătut firav în ușă iar eu, naivă, am primit-o. Fata oglindă, în care toți și toate își puteau găsi un rost și construi o casă, căci loc era din plin, din moment ce ea nu-și mai locuia propriul trup.
... de atunci praful s-a tot așezat.

A venit tăcerea!
............................................................