Amintiri din trecut

Ar trebui sa invat...mai am doar 5 cursuri, dar dracusorul din mintea mea ma determina sa irosesc timpul pe net. Astfel ca am dat peste cateva poezii vechi, scrise de mine in perioada aceea plina de frustrari, suparari si intrebari din viata oricarui adolescent.


Murim
"Moartea este singura divinitate care nu doreste daruri"

cu gheara scrijeleste
in suflet
cuvintele de mult ingropate
ai apus, iubite
cand soarele sangera
si zambetele moarte
de durere, se prabuseau
in ploaia putreda
iubeste, caci nu mai e timp
zeii au adormit intre zidurile
deznadejdii crude
au murit...
ti-am soptit ca moartea urla in mine
dar nu ai auzit
erai doar o umbra jalnica
ce desena in lacrimi
copilul ingropat in mine,
avortul si stingerea celui sfant
si acum...mi-e atat de greu
sa mai plang
cand din lacrimile mele
au crescut copaci


iar aceasta este singura care imi place inca si acum...

Povestea unui iubit mort

Cu ochii sufletului larg inchisi,
Orbiti de- un dulce apus de viata
Pe o cale ingusta cu pietris
Coseam a mortii guri cu ata.
La mormantu-ti drag am poposit
Cu tamaie, trandafiri si rugaciune
Priviri scheletice am gasit,
Cadavru jalnic de mortaciune.
O naluca imi sopteste parca
Vorbe dulci in straie ponosite,
In sfant giulgiu a- nceput sa zaca
Blestemat cu surasuri parasite.
In smintita profanare a vietii
Mana putrezita intins- ai spre mine,
In amara voluptate a fiintei
Vesnicia suava s-o petrec cu tine.

In ceata insetata de suflete pustii
Sarutari calde pe furis ne- am dat,
De pe mormant cules- ai flori aurii
A mortii noapte de sabat.
Pe camp grotesc intesat cu morti
Papusa ridicola cu inima de domn
Cu zambet pe buze, doritei sorti,
Inchis- ai ochii iadului...somn.
In groapa- ti veche sufletul moare
Si fiinta demonica mortii e sortita,
Pe cer soarele lacom rasare
Sulita adanc in coasta infipta.

Iubitule las, tu mori
Intr-o ploaie feerica de sori...