vineri, 29 ianuarie 2010

Vechi si nou




Da, da stiu ca e ora 23 si ca azi am avut examen. Stiu ca mi-e somn, ma doare capul si ma ustura ochii. Nu mai conteaza. La ora asta tarzie vreau sa scriu despre ele, prietenele mele.
Am desigur prietene si acasa, in orasul meu, dar cum eu reusesc performanta minunata de a ajunge pe acasa doar o data pe la vreo 3 luni, ne auzim si ne vedem doar pe net.
La multi ani, Simona! Ne cunoastem de 14 ani, si ai ramas aceiasi fata dulce, draguta si inteligenta.

Acum vreau sa povestesc cate ceva despre prietenele de aici, ca sa nu ma intristez mai tare. Oki, pai normal ca suntem colege de facultate si de grupa, deci ne cunoastem de 1 an si jumate. Ne-am inteles bine de la inceput, dar acum parca am inceput sa ne cunoastem mult mai bine si sa petrecem mai mult timp impreuna- nu pe cat as vrea eu de mult. Suntem 5 iar fiecare dintre noi are o personalitate distincta, astfel incat reusim sa ne completam destul de bine.

Miruna e nebunatica, e joviala si copilaroasa grupului. Ne aduce intotdeauna un zambet pe fata cu micile ei povesti despre familia ei draguta si traznita, despre visele premonitorii cu catei, de cateiii de a doua zi care o alearga si reusesc sa-i prinda juma' de picior, de ajunge sa slabeasca 5 kg. La inceputul facultatii, ramaneam permanent uimita de unde ii veneau atatea idei bune si cum de reusea sa se exprime mult mai frumos fata de noi, restul care vorbeam de parca am fi fost de pe luna. Are o inteligenta surpinzatoare, adica se prinde la unele faze, la care mintea mea de umanist clacheaza. Se imbraca tare traznit si ii sta bine in orice tzoala care ar purta-o, dar deja la capitolul asta am vorbit cu o alta prietena si rezolvam subtil(gen, o tigaie in cap Mirunei, si fuga cu hainele; ah, si Ingrid, eu vreau bluza aia noua de la Lee plus bocanceii!).

Ingrid e cea mai cu capul pe umeri. Fiind cu 2 ani mai mare decat noi, stie intotdeauna ce sa-ti zica atunci cand ai nevoie de un sfat bun si de un umar pe care sa-ti alini suferintele. Ingrid e flacara purpurie, cea cu pleata si tepi mov, Ingrid e moldoveanca mea de la Suceava. O fiind ea mai mare putin si mai matura, dar la unele aspecte ne intrece in nebunie de 1000 de ori. Ea e chiar mai desteapta decat noi, ce dracu'?! a terminat ASE-ul, e la master si la psihologie. Gosh, nu stiu de unde poate combina in felul asta facultatile. Ea e cea care ne-a aratat cum a dansat Mick Jagger in concertul din 2007 dar in acelasi timp ea m-a innebunit dupa examen cu dansul pingunilor. Buna si nebuna! Da, da!

Cristina e prietena careia nu i-am gasit inca o caracteristica definitorie. E schimbatoare ca vantul, dar oarecum ea isi pastreaza o constanta in toate aceste treceri. Ce mi se pare extraordinar la ea, este ca desi uneori trece prin momente aiurite, vine cu zambetul pe buze si ne zice bancul cu facultatea de curve. Are mai intotdeauna un banc pregatit pentru noi, la fel ca Miruna. Cand e agitata, danseaza si se leagana de pe un picior pe altul. Uneori e atat de amuzanta cand isi aprinde tigara si de frig ii tremura mainile de parca ar fi o babuta cocheta la 90 de ani. E sincera,inteligenta, e generoasa, e o buna ascultatoare, e nebunatica, e ambitioasa si o buna prietena. Nu stiu, uneori am impresia ca in ceea ce priveste rapiditatea gandirii, e exact ca mine. De exemplu, cand i-am dat ingerasul pe care i-l facusem de Craciun, i-am raspuns unei alte colege "Pai, am incercat cat am putut sa-i fac parul cret, dar nu prea mi-a iesit" la care Cristina calma imi zice "Da doar nu le-ai facut tu!". Asta a fost memorabila.
Intr-adevar toata frumusetea ei exterioara se revarsa si in interior.

Ana e prietena careia ii tot zic de o buna bucata de timp ca seamana cu Alba ca Zapada si chiar asa e. Nimeni nu ma ia in serios la remarca asta. Ana e mai organizata ca noi, ea gandeste mai sistematic dar in acelasi timp are si un spirit artistic mai dezvoltat-credeti-ma, am vazut un portret schitat de ea. Pe Ana nu cred ca am vazut-o niciodata suparata sau furioasa. Oricat de grea i-ar fi ziua, ea iti zambeste si are un mod de a zambi, incat ai impresia ca pana si ochii ii rad. Sherlock Holmes al nostru, pentru ca asa ii ziceam intr-o perioada in care umblam cu practica pe la Spitalul 9, e spontan, e tolerant, poate prea tolerant, mi-o imaginez ca pe o bucatica de ciocolata. E dulce, amuzanta; ca si Miru, si ea are probleme cu cateii care-o musca de fular. Fiindca avem deja doua in grup care ne spun ultimele bancuri, Ana ne spune despre gandirea pozitiva-are ea ceva cu pozitivismul asta- cred ca din acest motiv nu o vad niciodata trista. La ea chiar functioneaza, gandeste pozitiv si se fereste de evenimente neplacute.

Ne completam...si as vrea sa le zic uneori cat de mult tin la ele, dar pana acum nu am facut asta niciodata in mod expres si nici nu mi-a fost permis cu/de prietenele din adolescenta. Incet, incet sper sa ne dezvoltam impreuna, sa crestem si sa ramanem prietene bune.

6 comentarii:

Monica Olteanu spunea...

Larisa...sunt tare curioasa ce o sa scrii la anul pe vremea asta, despre prietenele tale...;))

Anul trecut pe vremea asta intrasem eu in gasca mea de nebune, e minunat. Sper ca la anul sa scrii despre ele mult mult mult mult mai lipita si atasata de ele.


Prietenie frumoasa va doresc:)

Monica Olteanu spunea...

Te-am adaugat in lista mea de bloguri, ca doar esti moldoveanca din orasul meu si merita sa te citesc;))


te pupacesc:)

sim spunea...

multumesc :*

Miruna Alexandra spunea...

you made my day :)

Filthy spunea...

va pup pe toate:D

DuuK spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.