Poveste...

Acum poate credeti ca sunt ahtiata sa postez cat mai mult, dar inainte de a primi premiul, deja aveam in cap cateva idei.
Oki, intrebare fundamentala pentru mine dar si pentru cei care mai umbla pe aici: ce face un student normal dupa un examen?
Raspunsul meu si comportamentul pe care il si pun in aplicare: fac curatenie in casa.

Dar, acum vreau sa va zic de ce ziua de azi a fost una dintre cele mai urate zile ever. Materia la care am avut examen se numeste Psihologia Personalitatii, un curs foarte frumos dupa mine. Problema e ca nu am fost de acord cu stilul de predare a profesorului (mai frumos de atat nu pot exprima in cuvinte ce simt fata de..) si in capul meu a fost un haos total.
Nu vedeam logica, structura, coerenta, legaturile dintre cursuri, astfel incat am invatat foarte greu...de fapt, doar am citit. O ora azi, o ora maine, cele 3 zile destinate tocirii au trecut, si m-am trezit ca am un examen de dat in mai putin de 12 ore.

Sabotorul meu propriu,dracusorul meu interior m-a determinat ca aseara in loc sa-mi balacesc privirile peste curs, sa ma razvratesc si sa fac orice doar pentru a nu mai citi nimic...psihologic. Am postat pe blog, am mai citit pe diverse bloguri etc etc. Astfel, am ajuns ca pe la ora 3 sa reusesc sa adorm.
Probleme fizice anterioare aparute in decursul zilei: crize de nervi, foame indelungata, ingerarea de cafea in proportii catastrofice dar si ceaiul facut de prietenul meu, care imi parea mie a fi ceai negru, dar nu am mai dat atentie acestui aspect minor. Timp de cateva ore am tremurat de nu ma puteam tine pe picioare.

Se face dimineata, prietenul meu ma trezeste si-mi zice alarmat ca e ora 8.30. Alarma mea nu a mai sunat ori a sunat si nu am auzit-o. Grabita, ma imbrac, realizez cu tristete ca planurile mele de a bea o cafea si poate, poate de a manca o bucatica de paine macar, s-au dus pe apa sambetei...

Stiti si voi cum e cu ghinionul asta...cand se aduna, se aduna toate. Dupa ce am reusit sa ma imbrac si asa mai departe, mi-am adus aminte ca nu am nici macar 2 lei pentru microbuz pana la Obor(da, stiu...stau la dracu'-n praznic), drept urmare am fost nevoita sa merg cam 1km pe jos pana la un bancomat ca sa scot ultimii bani pe care ii mai aveam. Oki, trec si peste asta.
Nu mai vreau sa vorbesc despre faptul ca aceasta calatorie minunata cu microbuzul mi-a evidentiat ideea ca in timp as putea deveni claustrofobica...pur si simplu, in capul meu erau mainile altor oameni.

Hmm...ce s-a mai intamplat?! Ah, mi s-a descarcat jaful meu de telefon, am gasit altul pe care l-am luat cu mine, ca mai tarziu sa realizez ca nici acesta nu era incarcat. In plus, mp3-ul era descarcat si el, singurul meu prieten pe lungul meu drum cu metroul murise...si asta numai din cauza mea:(
Cred ca asta e tot...nu mai vreau sa vorbesc despre examen in sine...nu vreau sa ma mai gandesc la el.

Ma doare din nou capul...parca am o maimuta care imi "calareste" creierul si mi-l face sa se balangane in toata cutia mea craniana imensa, desigur:))
Noapte buna!

P.S. Legatura cu prima fraza: dupa o asemenea zi, eu nu dorm, pe mine ma apuca dorinta de a face curatenie. Trebuie sa devin mai dezorganizata, trebuie...imi afecteaza sanatatea mintala...